Politici antiinflationiste

Inflatia este un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare care depaseste necesitatile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea durabila si generalizata a preturilor.

Scopurile politicilor antiinflationiste:

1) Asigurarea unei cresteri economice ce ar permite acoperirea masei monetare aflate in circulatie;

2) Cresterea puterii de cumparare a banilor;

3) Fixarea unui nivel general al preturilor;

4) Limitarea masei monetare in circulatie;

5) Stabilirea echilibrului intre masa monetara si PIB.

Clasificarea politicilor antiinflationiste:

I. Dupa intensitatea si sensul procesului inflationist:

a. Pol de lupta cu criza inflationista;

b. Pol de mentinere a inflatiei moderate;

c. Pol de prevenire a hiperinflatiei.

Masuri de protectie sociala: indexarea salariilor la cresterea ratei inflatiei; suplimentarea veniturilor categoriilor de salariati; cresterea indemnizatiilor de somaj.

II. In dependenta de doctrina social-economica:

1. Pol de control a Da. In acest caz se foloseste instrumentariul pol fisc si monet;

2. Pol de stimulare a AS. Aceste pol au drept scop reducerea ritmului de crestere a costurilor si contribuie la stoparea scaderii AS si la cresterea PIB.

Masuri de atingere a acestor politici:

1. Pol antimonopol: restringerea influentelor monopolurilor asupra preturilor si a veniturilor; control asupra preturilor; politici de promovare a concurentei.

2. Pol de crestere a productivitatii: pol de introducere de noi tehnologii; stimularea creditarii politicii fiscale; scutirea fiscala

III. Dupa metodele si instrumentele folosite. Curba lui Phillips a carui ecuatie este:

π – rata inflatiei curente;

π_e – rata asteptata a inflatiei;

Y* - Y potential

Y1 – Y real in perioada anterioara

Arata ca singura posibilitate ca inflatia sa se reduca este ca outputul curent sa creasca sub cel potential.

Aceste politici tre folosite in complex si sunt valabile doar pe termen scurt.