Concept de pol ec. Obiectul de studiu si raportul ei cu alte stiinte

Politica economica – repr ansamblul deciziilor adoptate de autoritatile publice in vederea orientarii activitatii economice intr-un sens considerat rezonabil pe un anumit teritoriu.

Politica economica – totalitatea actiunilor intreprinse de decidentii politicii in scopul influentarii comportamentului agentilor economici si a imbunatatirii performantelor economice.

Politica economica – este o stiinta ce preiveste scopurile statului si mijloacele necesare atingerii acestor scopuri sau obiective.

Definirea obiectului de studio a politicilor economico-financiare implica abordarea a 3 aspecte:

1) Seminificatia politica;

2) Natura statului in realizarea politici economice;

3) Gradul de neutralitate a deciziilor statului.

Politica economico-financiara primeste o semnificatie reala numai in raport cu analiza macroeconomica. Conexiunea dintre teorie si plitica economica rezida in continutul generative al actiunii statului, in sensul ca intreventia publica este generate de compartimentele microeconomice ale agentului economic.

Economie pozitiva – ceea ce este in realitate;

Economie normativa – ceea ce tre sa fie.

Delimitarea intre normative si pozitiv in economie este relative.

Politica economica parte componenta a stiintei economice relative reprezinta forma de elaborare a unor masuri p/u promovarea unei anumite orientari in dezvoltarea social-economica.

Viziunea normativa asupra politicii economice stabileste 2 principii:

a) Principiul corelatiei – teoria lui tinberghen – o politica economica cu obiectivele stabilite tre sa dispuna cel putin de tot atitea instrumente cite obictive exista.

b) Principiul eficacitatii – regula lui Mondel – politica economica tre sa utilizeze fiecare instrument p/u a realiza acel obiectiv p/u care acest instrument poseda un raport cu alte instrumente avantaje comparative.


No comments:

Post a Comment