Baza teoriei politicii economice constituie conceptul elaborat inca in anii 50 de catre economistul olandez, primul laureat al premiului nobel dat in economie(69), Ian Timbergen(1903 – 1994), lucrarile lui: Teoria politicii economice(52), Politica economica principii si formarea(56). Conform teoriei lui Timbergen componentele politicii economico-financiare sunt:
a) Obiective de baza ale bunastarii(sistem de inidicatori macroeconomici);
b) Instrumentele cu care statul intervine in economie;
c) Modelul in care ale loc legatura dintre obiectivele stabilite si instrumente si care permit a determina setul optim de activitati politice.
La categoria de instrumente se refera masurile impartite in 4 categorii:
1) Fiscale – include bugetele si impozitele;
2) Monetare – masa monetara si creditele;
3) Externe – include manipularea fluxului valutar;
4) Stabilizatori-reglatori – comanda de stat, investitiile statului, sistemul fiscal.
Timbergen a precautat metodologia planificarii si prognozarii p/u Olanda si a propus un model utilizat p/u planificarea economica si dezvoltarea tarii.
No comments:
Post a Comment