Politici antisomaj

Obiectivul principal al politicilor antisomaj este de a proteja veniturile obtinute de gospodarii de fluctuatiile determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membri din cadrul unei gospodarii.
Politicile antisomaj se impart in:
I. Politici pasive – politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de angajare in munca au scazut considerabil. Aceste pol conduc la cresterea chelt statului, adica la deficit bugetar si datoriei publica fapt ce constituie o sursa inflationista deosebit de puternica, avind in vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind oferta de bani. Principala deficienta a politicilor pasive este ca ele sunt adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Cu timpul tarile minimizeaza atit valoarea indemnizatiilor de somaj cit si perioada de acordare a lor.
II. Politici active – pol prin care se intervine direct pe piata muncii cu scopul de a reduce rata somajului stabilind-o la nivel de echilibru. Tipuri:
1) Pol care au drept scop de a inlesni intrarea in contract a ofertantilor si a doritorilor de locuri de munca, care includ: plasarea in munca; angajarea activitatii agentiilor private de plasare in munca; consultanta si orientarea profesionala; cursuri de pregatire si consultanta p/u cei dezavantajati; asistenta p/u a inlesni mobilitatea geografica.
2) Programe de calificare a somerilor, care includ: programe de pregatire a somerilor adulti in alte domenii sau recalificarea lor; programe care sunt orientate catre cei amenintati cu pierderea locurilor de munca.
3) Politici de crearea a noilor locuri de munca, acestea includ: crearea directa de locuri de munca; acordarea de subventii p/u pastrarea anumitor locuri de munca; angajarea de someri cu stagiu indelungat; alocatii p/u intreprinderile care angajeaza tineri specialisti.
Politicile antisomaj mai pot fi completate si cu urmatoarele pol:
a) Pol de venit – sunt aplicate atunci cind exista forme de control guvernamental asupra salariilor, cum ar fi: un procent maxim permis de crestere a ratei salariilor; stabilirea unui salariu mediu pe economie; acordarea de indexari si compensari p/u toti salariatii etc.
b) Pol de impozitare si taxare – sunt politici de venit bazate insa pe mecanismele indirecte.
Politicile de stabilizare macroeconomica cuprind cele trei tipuri: pol anticiclice, antiinflationiste si antisomaj. Imbinarea lor in mixuri politice eficiente necesita studirea atenta a efectelor pe care le au asupra economiei prin utilizarea de modele de stabilizare. Caracteristic unor astfel de mixuri politice este faptul ca componentele acestora isi pot exercita efectele la intervale diferite de timp.

Stabilizatori automati si politica de stabilizare macroeconomica

Politicile discretionare nu au finete instrumentala, indica efectul produs este intotdeauna disproportionat in raport cu efectul necesar, ceea ce conduce la mentinerea, amplificarea sau producerea de noi perturbatii.
Efectivitatea politicilor discretionate este blocata de anticipatiile rationale ale agentilor economici, intrucit acestea sunt publice sub aspectul informatiei.
Operationalizarea stabilizatorilor auotmati presupune fixarea unor marimi economice, care functioneaza ca niste criterii de autoreglare p/u a mentine raporturile cantitative intre variabilele macroeconomice vizate.
De ex, se fixeaza la nivelul bugetului de ocupare deplina, marimea ratei de impozitare, adica impozitul proportional cu venitul si a nivelului chelt guvernamentale, la conditiile de echilibru bugetar.
Daca chelt guvern cresc p/e nivelul stabilit, atunci bugetul devine dificitar, ceea ce va stimula Da, care va avea ca efect stimularea ofertei de productie. Aceasta va conduce la reducerea somajului si deci la reducerea platilor de transfer p/u ajutorul de somaj, ceea ce inseamna reducerea chelt guvern. Deci o crestere a chelt guvern a condus in mod automat la reducerea acestora. La fel actioneaza daca chelt guvern scad p/e nivelul stabilit.
In cazul cresterii veniturilor p/e nivelul de echilibru, bugetul intra in situatia de excedent, ceea ce reduce Da. Aceasta va influenta asupra AS si deci la reducerea productiei, care la rata data de impozitare, va determina si scaderea veniturilor bugetare. Asadar, cresterea veniturilor are ca efect scaderea acestora. Analog se privesc lucrurile daca veniturile scad sub nivelul stabilit.
Un alt stabilizator automat este si ajutorul de somaj.
Daca somajul creste cu 2%, atunci nu inseamna ca cererea si deci productia va scadea cu 2%, deoarece somerii suplimentari nu vor inceta sa consume, ci vor consuma din ajutorul de somaj. Desigur ca cererea se va micsora p/u ca ajutorul de somaj este mai mic decit salariul, dar aceasta se va micsora intr-un procent mai mic de 2%.
Astfel, prezenta stabilizatorilor automati in economie prezinta avantajul ca micsoreaza multiplicatorul si deci economia nu reactioneaza brusc la orice modificare ce are loc in Da. Prin urmare ei contribuie la atenuarea fluctuatiilor ciclice din economie dindu-I acesteia o mare stabilitate.

Comert exterior si eficienta lui. Continutul politicii comerciale

Comertul exterior vizeaza ansamblul fluxurilor de marfuri si servicii ale unei tari cu restul lumii.
Comertul exterior poate fi:
~ Vizibil – imp/exp de marfuri corporale;
~ Invizibil – imp/exp de fluxuri de servicii sau produse acorporale.
Evaluarea comertului exterior se face in baza a 3 indicatori:
• Volum valoric si fizic exprimat in preturi curente si preturi constante;
• Structura pe grup de marfuri importate si exportate;
• Structura teritoriala a importului si exportului.
Politica comerciala este o directie relativa independenta a politicii bugetare si reflecta interesele statului in sfera relatiilor comertului exterior si este aplicata prin totalitatea masurilor adoptate de catre stat cu carater juridic, vamal, financiar, bugetar, bancar, valutar si administrativ ce au obiective de promovare sau de restringere a comertului exterior, de reglementare a tranzitului pe teritoriul economic national, a protejarii economiei nationale de concurenta straina.
Functiile politicii comerciale:
> De protejare a economiei;
> De promovare a relatiilor comerciale internationale.
Instrumente de politica comerciala:
a) Tarifare – tarifele vamale la importul de marfuri.
b) Netarifare – instrumente de ordin public se bazeaza pe regulamente publice(interzicerea importului anumitor marfuri);
c) Promotionale si de stimulare – reglementeaza exporturile.
Factorii de influentare a politicii comerciale:
1. potentialul economic de care dispune tara respectiva;
2. suprafata unei tari;
3. asezarea georgafica;
4. numarul de locuitori;
5. evolutia ecnomiei mondiale;
6. fenomene de conjunctura ale pietii internationale.
Obiectivele politicii comerciale:
1) Controlul importului;
2) Promovarea exportului;
3) Coordonarea importului si exportului de capital;
4) Coordonarea creditelor din exterior
5) Stimularea sectorului tertiar;
6) Controlul exp si importului fortei de munca;
7) Asigurarea echilibrului balantei de plati externe.

Politica vamala

Politica vamala este o componenta comerciala de natura tarifara care cuprinde totalitatea dispozitiilor egale cu privire la intrarea si iesirea in/din tara a marfurilor.
Instrumentul principal de realizarea a politicii vamale este tariful vamal.
Fuctiile taxelor vamale:
a. Protejarea economiei nationale;
b. Contribuie la sporirea venitului bugetar;
c. Redistribuirea veniturilor dintre diferite categorii de participanti la activitatea economica.
Tarifele vamale:
- Simple – tari in curs de dezvoltare;
- Compuse – p/u tarile dezvoltate.

Politica comerciala netarifara

Politica comerciala netarifara repr un complex de masuri si reglementari publice sau private care limiteaza fluxul international de bunuri in scopul protejarii pietii interne si echilibrului balantei de plati externe.
Spre deosebire de barierile vamale care isi concentreaza actiunea deobicei la vama, barierile netarifare urmaresc marfurile importate pina la consumatorul final, actionind inca din momentul efectuarii comenzii si pina in momentul consumului final al marfii.
Clasificarea barierelor:
~ Bariera care implica o limitare cantitativa directa a importurilor – interdictiile de import, plafoane valorice sau cantitative, limitari valutare la export;
~ Bariere ce implica indirect limitarea importurilor prin mecanismul preturilor – anumite taxe la importuri, preturi minimi/maxime, taxe antidumping;
~ Bariere ce decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile;
~ Bariere ce decurg din standardele aplicate produselor importate – bariere tehnice.
Politicile de stimulare stimuleaza exportatorii sa mareasca volumul exportului.
Politica de promovare sa participe la expozitii internationale p/u a promova exp, de a crea expozitii, licitatii p/u a promova productia autohtona.

Politica de echilibrare a balantei de plati

Presupune utilizarea metodelor:
I. Introducerea taxelor de protectie si anume taxe pe bunuri si servicii de import p/u a favoriza producatorii si prestatorii de servicii locale
Dezvantajele metodei:
1. tarile respective pot lua masuri similare p/u bunurile si serviciile exportate de tara care introduce taxe, ceea ce duce la scadrea exportului;
2. se pierd avantajele specializarii comertului international.
II. Marirea competitivitatii produselor si serviciilor oferite de agentii economici din tara cu balanta deficitara p/u a cistiga piata locala si internationala;
III. Cresterea investitiilor directe: atragerea investitiilor straine sub forma de cladiri si utilaje industriale p/u producerea sau asamblarea in tara a produselor importate anterior;
IV. Politica banilor ieftini, care consta in scaderea ratei dobinzii si respectiv a deficitului costului curent.