Politica financiara a statului – componenta a politicii economice generale

Politica financiara la nivel macroeconomic este o parte a politicii economice generale a statului, cu scopul de a crea cadru de utilizare a mijloacelor financiare p/u realizarea unor obiective strategice a dezvoltarii economico-sociale.

In cadrul politicii financiare statul actioneaza in baza legii, iar prerogativele politicii financiare sunt finantele publice.

Politica financiara tre sa aiba:

a. Un obiectiv;

b. Un sistem restrictional in care se actioneaza p/u realizarea obiectivului dat;

c. Metode corespunzatoare de realizare.

Obiectivul oricarei politici financiare vizeaza constituirea si utilizarea fondurilor publice in asa maniera incit sa se asigure indeplinirea corespunzatoare a functiilor statului.

Sistemul restrictional in constituirea si utilizarea fondurilor e reprezentat pe de o parte de capacitatea economiei de a oferi venituri statului, iar pe de alta parte este reprezentat de sistemul nevoilor reale.

Metodele utilizate p/u indeplinirea politicii financiare sunt tehnicile fiscale reprezentate de o varietate de taxe si impozite.

Politica financiara de regula se elaboreaza de catre guvern si se aproba de catre parlament.

Componentele sau domeniile politicii financiare:

1) Politica chelt publice;

2) Politica bugetar fiscala;

3) Politica monetar creditara;

4) Politica valutara;

5) Politica vamala.

Particularitatea esentiala a politicii financiare la nivel macroeconomic consta in optionalitatea de care se bucura orice agent economic de a beneficia sau nu de facilitatile pe care legea le creaza in legatura cu utilizarea mijloacelor fixe de care dispune agentul economic.

De ex:

A. Se va acorda garantii de stat p/u investitorii in ramura X, adica se realizeaza o stimulare a dezvoltarii acestei ramuri, inscrisa in politica chelt publice.

Intreprinzatorul in caz ca nu este solvabil p/u un eventual credit in conditiile mentionate, statul va prelua datoria si evident ca aceasta executie se va efectua in baza legii. Legea nu obliga pe nimeni sa investeasca in ramura X si in cazul cind nu ar face nimeni aceasta investitie aceasta ar insemna ca masura de politica financiara data nu este adecvata.

B. Profitul reinvestiti in activitatea generatoare nu se impoziteaza, ceea ce inseamna o stimulare a capitalizarii, a dezvoltarii tehnice a # si aceasta masura se refera la sfera politicii fiscale.

Pirghia financiara – este un flux financiar existent deja care se modeleaza in asa natura incit sa se poata atinge un obiectiv in afara cimpului financiar. Spre ex: daca unui venit al statului i se traseaza si un alt scop din afara activitatii financiare, acest fond devine pirghie financiara.

Pirghia financiara este un instrument de baza al politicii financiare.

Din pirghiile economico-financiare fac parte:

a) Pirghii nonfinanciare: pirghia pretului; pirghia salariului; costului;

b) Pirghii financiare: **impozite si taxe; **taxele vamale; **subventiile; **dobinda si rata scontului; **cursul valutar.

Pirghiile financiare prin efectele pe care le genereaza actioneaza in urmatoareale directii:

· p/u incurajarea, stimularea anumitor activitati(politici expansioniste);

· p/u restringerea activitatii economice a unor agenti economici fie prin impozite sau prin neacordarea de subventii(politici restrictioniste).